Legendele Mondialului din Franța 1938

După ce primul Mondial se jucase în America de Sud (Uruguay 1930), iar al doilea avusese loc în Europa (Italia 1934), națiunile sud-americane considerau că ediția din 1938 trebuia să fie jucată în emisfera sudică. FIFA însă, avea alte planuri. Ca o recompensă pentru contribuția oficialilor Federației Franceze de Fotbal la întemeierea FIFA, forul internațional a decis: Cupa Mondială din 1938 va fi în Franța.

Absențele importante și debuturile de la Cupa Mondială din Franța 1938

În semn de protest pentru organizarea unui nou turneu în Europa, Argentina și Uruguay-ul, națiunile fotbalistice puternice din America de Sud, care își disputaseră finala din 1930, au boicotat primul Mondial francez.

Spania, echipa în fața căreia campioana mondială en-titre, Italia, avusese nevoie de o rejucare pentru a se califica în semifinala din 1934, nu a participat din cauza războiului civil spaniol, aflat în plină desfășurare.

Austria, una dintre cele mai puternice echipe ale lumii în anii 30, semifinalistă chiar la Mondialul italian, s-a calificat după ce a învins Letonia în preliminariile din 1937. Austriecii nu și-au putut reprezenta țara la turneul final din Franța pentru că, pe 13 martie 1938, cu 3 luni înainte de startul competiției, Germania Nazistă a anexat Austria și oficialii germani au decis fuzionarea celor două echipe naționale. Selecționerul Germaniei, Sepp Herberger, a fost obligat să folosească formule de start cu 6 jucători germani și 5 austrieci, însă câțiva fotbaliști austrieci, printre care și legendarul atacant Matthias Sindelar, au refuzat să joace pentru Germania Nazistă. Sindelar s-a stins, în condiții suspecte, în ianuarie 1939, decesul fiind clasat ca sinucidere, teorie intens combătută de istoricii Austriei moderne.

Pentru Franța 1938 s-au calificat, pentru prima oară, echipele naționale ale Poloniei și Norvegiei, iar Cuba și Antilele Olandeze (Indonezia de astăzi) aveau să joace pentru prima și singura oară în istorie la o Cupă Mondială.

România la Mondialul din Franța 1938

România a mers la al treilea Mondial consecutiv (performanță unică în istoria Tricolorilor până în zilele noastre), cu același selecționer Costel Rădulescu la cârmă. Un 3-3 împotriva cubanezilor în optimi (se juca tot în formatul de Cupă debutat în 1934) i-a dus pe români la o rejucare, în care Cuba s-a impus cu 2-1.

Ștefan Dobay, poreclit Calul, datorită sprint-urilor sale și a șuturilor năprasnice, a marcat în ambele meciuri împotriva Cubei, devenind singurul fotbalist român din istorie care a înscris la două Cupe Mondiale. Atacantul de la Ripensia Timișoara fusese golgeterul campionatului României în trei dintre cele 4 sezoane de fotbal dintre turneele finale din 1934 și 1938.

Două hattrick-uri în două meciuri de Mondial

În întreaga istorie a Cupei Mondiale, doar de trei ori s-au marcat două hattrick-uri într-un singur meci, iar două dintre acele partide s-au jucat la Mondialul din Franța 1938.

În prima zi a turneului, pe 5 iunie, Brazilia a întâlnit Polonia într-un meci din optimi. Cine ar fi bănuit că, pe Stade de la Mainau din Strasbourg, sub o ploaie măruntă de vară, aveau să se marcheze 11 goluri în două ore de fotbal? Leônidas a deschis scorul pentru brazilieni, dar Wilimowski a driblat trei apărători și a obținut un penalty din contactul cu portarul Batatais pentru 1-1. Până la pauză a fost 3-1 pentru brazilieni, iar polonezii au egalat la 3 cu o jumătate de oră de joc rămasă.

4-4 a fost scorul la finalul timpului regulamentar, Wilimowski definitivându-și hattrick-ul în minutul 89. S-a mers în prelungiri și Leônidas a mai marcat de două ori, al patrulea gol al lui Wilimowski nefiind de ajuns pentru a împiedica Brazilia din drumul către sferturi. În istoria Cupei Mondiale, un singur fotbalist a marcat mai multe goluri decât polonezul Wilimowski, într-un singur meci, dar aveau să mai treacă 56 de ani până să fie întrecută performanța polonezului (egalată de alți 5 fotbaliști peste ani).

Cuba, echipa care a eliminat România lui Costică Rădulescu după o rejucare în optimi, a dat în sferturi peste Suedia, iar meciul avea să intre în istoria Cupei Mondiale. Suedezii au deschis scorul din primul minut și de acolo au galopat spre un 8-0 în care debutantul Harry Andersson și Gustav Wetterström au marcat, fiecare, câte trei goluri. Suedia – Cuba, jucat pe 12 iunie 1938 rămâne, până în zilele noastre singurul meci în care doi fotbaliști ai aceleiași echipe au marcat câte un hattrick! Suedia avea să încaseze o corecție usturătoare de la Ungaria în semifinale. 5-1…

Al treilea meci din istoria Cupei Mondiale în care s-au marcat două hattrick-uri, câte unul de fiecare parte, a fost Austria – Elveția (scor 7-5), jucat în 1954.

Leônidas, cel care a inventat ”foarfeca”

În absența Argentinei și a Uruguay-ului, singura echipă care a reprezentat America de Sud la Mondialul din Franța 1938 a fost Brazilia. Departe de a avea reputația jucătorilor brazilieni din epoca modernă, fotbaliștii Carioca din acele vremuri erau tehnici, creativi și puternici, așa că echipa lor era una de temut, deși ocaziile de a se măsura cu greii Europei nu erau prea multe. Starul echipei era Leônidas, poreclit Diamantul Negru sau Omul de Cauciuc, supranume pe care și le câștigase prin execuții spectaculoase în campionatul intern, printre care și ”foarfeca”.

Legenda întreținută de cronicarii din anii 30, spune că Leônidas a încercat o execuție din foarfecă pe 24 aprilie 1932, dar istoria nu reține și dacă a marcat atunci. Atacantul brazilian avea să-și mai încânte co-naționalii cu astfel de procedee, iar eficiența lui în fața porții l-a propulsat în echipa națională. A participat la Mondialul din Italia 1934, marcând singurul gol al brazilienilor din acel turneu, în înfrângerea cu Spania (3-1) din optimi. Cota lui Leônidas crescuse mult până în 1938, iar turneul din Franța avea să-i consolideze locul în istoria fotbalului.

În al doilea meci cu Cehoslovacia (rejucarea după egalul din prima partidă), brazilianul Leônidas a încercat să finalizeze din foarfecă. Trei reacții merită remarcate: publicul a aplaudat frenetic, arbitrii s-au consultat pentru că nu erau siguri că o astfel de execuție este permisă de regulile jocului (pur și simplu nu mai văzuseră niciodată așa ceva!), iar cotidianul Paris Match a consemnat astfel momentul:

Fie că se află pe gazon sau în aer, acest om de cauciuc are un talent diabolic de a controla mingea și de a șuta năprasnic, când te aștepți mai puțin.

Leônidas a fost golgeterul Mondialului din 1938 (Gheata de Aur) și a fost votat cel mai bun jucător al turneului, fiind unul dintre cei 6 fotbaliști care au reușit să acumuleze ambele distincții în același turneu, alături de brazilianul Garrincha (1962), argentinianul Mario Kempes (1978), italienii Paolo Rossi (1982) și Salvatore Schillaci (1990) și uruguayanul Diego Forlan (2006).

Cu Leônidas menajat în semifinala cu Italia, Brazilia a ratat ocazia unei finale. Legenda spune că brazilienii erau atât de siguri pe victoria în fața campioanei mondiale en-titre (care nu impresionase în turneul din 1938, deși avea să-l câștige), încât federația braziliană a cumpărat biletele de avion pe ruta Marsilia – Paris dinaintea meciului. Fiind singurul zbor disponibil la acea vreme, italienii au fost nevoiți să se deplaseze din sud până în capitală, o rută de aproximativ 750 de kilometri, cu trenul! Brazilia a terminat Mondialul pe podium, după ce învins Suedia în finala mică, Leônidas fiind din nou marcator al unei duble.

Finala dintre Italia și Ungaria

Cu Europa în prag de război, finala Mondialului din 1938 a avut o încărcătură politică înainte să se joace vreo secundă de fotbal între Italia și Ungaria.

Italia venea din postura de campioană mondială en-titre, iar ambiția dictatorului Benito Mussolini era să arate din nou lumii forța unui stat fascist, apărându-și trofeul, chiar în fața unui alt stat fascist, cum era Ungaria la acea vreme. De la meciul cu gazdele, din sferturi, când au trebuit să-și schimbe tradiționalele tricouri albastre, Italia a jucat în echipament complet negru, iar salutul nazist a deschis fiecare partidă a Squadrei, pe tot parcursul turneului. Selecționerul italienilor era același Vittorio Pozzo, care-i condusese spre succesul din 1934, iar ambiția lui era să facă uitate controversele Mondialului italian, cu încă o victorie prestigioasă.

Ungurii marcaseră 13 goluri în cele 3 meciuri jucate în drumul spre finală, cu György Sárosi și Gyula Zsengellér aflați în mare formă și responsabili de 9 dintre acestea. Cu toate că finala se anunța a fi una grozavă, stadionul Stade olympique de Colombes, din suburbiile Parisului, nu a fost plin. Dacă la sfertul de finală dintre Franța și Italia fuseseră peste 58.000 de oameni în tribune, finala a adunat aproximativ 45.000.

S-au marcat 3 goluri în primul sfert de oră, iar scorul pauzei a fost 3-1 pentru italieni, pe fondul unor probleme defensive mari ale maghiarilor. Dubla lui Colaussi și golul lui Piola au dus Italia la doar 45 de minute de un al doilea titlu mondial. Ungurii nu au reușit să mai marcheze decât o singură dată, dar același lucru l-a făcut și Piola.

Giuseppe Meazza a ridicat trofeul în calitate de căpitan al Squadrei Azzura, al doilea câștigat în carieră, performanță pe care au mai reușit-o doar 3 fotbaliști italieni (sunt 20 de jucători în istorie cu acest palmares, dintre care 16 brazilieni). Singurul fotbalist care a câștigat de mai multe ori Mondialul decât Meazza este Edson Arantes do Nascimento, cunoscut mai degrabă sub numele de Pelé.

Vittorio Pozzo rămâne singurul selecționer și manager din istorie care a câștigat două trofee de Mondial. O singură dată s-au marcat mai multe goluri decât în finala Cupei Mondiale din Franța 1938, dar până atunci aveau să mai treacă 20 de ani.

Ocupată cu Al Doilea Război Mondial, omenirea a trebuit să aștepte 12 ani pentru următoarea Cupă Mondială.

Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit,  alătură-te comunității de fani Premier League din România pe Facebook, abonează-te la newsletter-ul nostru, care vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp, și urmărește-ne pe Facebook, Instagram, YouTube și Discord.