După ce am scris despre drama lui Adrian Doherty sau despre cum gașca Peaky Blinders a furat Cupa Angliei în 1895, eram oarecum nesatisfăcut. Mai descoperisem câteva povești mișto, dar cam atât, pentru că nu descoperisem era o poveste care să mă lase cu gura căscată. Asta pentru că nu apucasem încă să descopăr povestea scoasă la iveală de BBC în urmă cu câteva zile, despre soldatul englez care a luptat pentru Statele Unite în Războiul din Vietnam și care s-a menținut întreg la minte datorită unor programe de meci ale lui QPR (Queens Park Rangers) pe care le primea de la un puști de 11 ani din Anglia, pe care nici măcar nu l-a cunoscut vreodată. O poveste neverosimilă, demnă de povestit celor care încă mai cred că fotbalul e doar un joc.
Dacă de Războiul din Vietnam și de stupiditatea din jurul acestuia s-a scris enorm, s-au făcut filme și s-a comentat și mai mult, abia recent a ieșit la iveală o poveste mișto din sânul taberei americanilor. Era februarie 1969 când lua viață una din cele mai ciudate și neașteptate prietenii din istorie, între un soldat al Statelor Unite și un puști de 11 ani, care locuia în Slough, Marea Britanie. Ce aveau cei doi în comun? Pasiunea pentru un club de fotbal: Queens Park Rangers.
Nils Guy, originar din Surrey, Anglia, se mutase în Statele Unite ale Americii în 1968, iar un an mai târziu când avea 22 ani, fusese chemat pentru a efectua serviciul militar, cu ordine de a merge în război. Cum vești de la părinți primea foarte rar, în timp ce era în tabară americanilor din Vietnam, englezul s-a gândit să trimită o scrisoare pe adresa clubului. Aceasta avea să fie publicată chiar în programul de meci al lui Queens Park Rangers din ziua disputei cu Preston, în care întreba dacă nu exista vreun fan interesat în a-i trimite informații despre cum se descurcă în campionat clubul său preferat de fotbal.
John Wild, un puști de 11 ani, era în acea zi la partida cu Preston de pe Loftus Road cu familia sa și răsfoind programul de meci a fost mișcat de mesajul fanului lui QPR aflat la mii de kilometri distanță. În zilele următoare, Johnny s-a pus pe treabă și i-a răspuns soldatului din Vietnam, trimițându-i acestuia pagini din ziare, programe de meci și alte articole de „football memorabilia”.
Nils a povestit pentru BBC cum pasiunea pentru QPR și știrile despre echipa sa favorită au fost singurele lucruri care-l făceau să reziste psihic pe front:
„It’s a horrendous feeling going into somewhere that’s being bombed, and hearing gunfire and bullets going past all the time. I wasn’t getting much mail from my parents and it took a long time to get there. I asked anybody to send me some memorabilia, just to keep me sane.”
Ajuns la 60 de ani, John nu mai e un puști, dar își amintește perfect ziua în care a văzut anunțul în programul de meci:
„At the time I’d just moved house – I’d moved out of Shepherd’s Bush, believe it or not – and I didn’t really have too many friends at the time. And I was still going to QPR with my dad and with friends that still lived in London. I read Nils’s letter and I just thought I’ll pop this guy some programmes and some clippings. I think I sent a couple of badges and some stuff like that. I was always seeing things about Vietnam on the TV, so this was just something that interested me.”
Odată cu terminarea războiului, cei doi au pierdut contactul și deși se temea că Nils ar fi chiar murit în război, John mereu a făcut tot posibilul să-l căute pe cel alături de care a avut o relație aparte cu zeci de ani în urmă. Șansele ca cei doi să se găsească au crescut odată cu dezvoltarea internetului și cu popularitatea crescută a Facebookului în rândul persoanelor de vârsta a treia iar ceea ce părea la un moment dat imposibil, s-a întâmplat:
„I started to look up lists of veterans who had served and I still couldn’t find him, but his name was so easy to remember. I just stuck it into Facebook one night and there he was. My wife asked what was wrong with me because I got quite tearful.I just said ‘I’ve been looking for this guy forever.”
Veteranul de război, Nils, i-a răspuns la câteva zile lui John, confirmând că el este cel care ani la rând îi trimitea în Vietnam informații despre QPR. Cei doi au dus discuția în offline și continuă să țină legătura, la aproape 50 de ani după ce își trimiteau scrisori.
Cei doi au fost recent în direct la o emisiune de radio la BBC (discuția se găsește aici și începe de la minutul 36), iar în timp ce Johnny se bucura că Nills a supraviețuit războiului, fostul soldat ajuns acum la 71 de ani glumea cu amicul său, spunându-i că-l așteaptă în California, acolo unde e stabilit în prezent: „I’ve got to buy you a beer one day.”
Tot mai crezi că fotbalul e doar un joc?
surse: bbc.co.uk – QPR match programmes kept me sane, says Vietman veteran Dacă îți place ce citești pe acest site, ne găsești și pe Facebook, Instagram, Twitter, Youtube și Soundcloud.