O campioană mondială care refuză să-și apere trofeul? Un Mondial la care țara gazdă nu e calificată din oficiu? Un turneu final paralel jucat de națiunile britanice, care pretindeau că nu au timp de competiția organizată de FIFA? Un dictator care folosea fotbalul ca unealtă de propagandă în propria țară? Și, în fine, două trofee înmânate câștigătorilor: cel oficial și cel comandat de dictatorul în cauză, la doar câteva zile înainte de întâlnirea care avea să declanșeze, peste ani, Al Doilea Război Mondial? Campionatul Mondial din Italia 1934 a fost o nebunie…
Italia 1934, un turneu unic în istoria Mondialului
Uruguay-ul câștigase prima Cupă Mondială în 1930, dar sud-americanii, ofensați de refuzul mai multor națiuni europene de a trimite echipe la Montevideo pentru prima ediție, au refuzat să joace Mondialele din 1934 și 1938. Între timp, Anglia, Scoția, Irlanda de Nord și Țara Galilor se prefac ocupate cu o competiție paralelă și nu participă nici ele la turneul final al Mondialului, care avea să fie câștigat de italieni, după ce aceștia s-au calificat la pas (4-0 cu Grecia, după care grecii au refuzat să mai joace returul), oferindu-i singura sa selecție în Squadra Azurra legendarului pionier al Catenaccio-ului, Nereo Roco (care nu ar fi putut să fie manager, dacă nu ar fi jucat cel puțin un meci la națională). Italia 1934 a fost singurul turneu din istorie pentru care țara gazdă nu a fost calificată din oficiu!
După ce doar 12 echipe, în afară de țara gazdă, se arătaseră interesate de Mondialul din Uruguay (1930), pentru turneul din 1934 s-au înscris nu mai puțin de 32 de echipe! Din cauza situației economice din acea vreme, dar și ca răspuns la lipsa de interes din 1930, campioana mondială en-titre, Uruguay, nu a fost printre ele Cupa Mondială din 1934 fiind singura din istorie la care campioana mondială en-titre nu și-a apărat titlul.
Turneul italian s-a jucat sub zgomotul propagandei fasciste a lui Benito Mussolini, care a înmânat italienilor săi nu doar trofeul Jules Rimet ci și o cupă de 6 ori mai mare, în ton cu ideile sale care, încrucișate cu cele ale altui nebun, pe nume Adolf Hitler, aveau să declanșeze un război mondial câțiva ani mai târziu.
Mondialul din Italia 1934 s-a jucat doar în format de cupă, cu optimi, sferturi, semifinale, finală mică (o altă premieră) și finală, cu toate meciurile din fiecare fază jucate la aceeași oră.
Facem cunoștință cu legendele turneului final al Mondialului din Italia 1934, primul care s-a jucat în format de cupă, fără grupe!
Primul fotbalist african care marchează la un Campionat Mondial
Abdulrahman Fawzi (1909-1988) a fost primul fotbalist african care a înscris la un Mondial.
Italia 1934, a doua ediție a Campionatului Mondial, a marcat prima prezență a unei naționale de pe Continentul Negru. Egiptul a jucat atunci un singur meci, pierzând împotriva Ungariei cu 2-4, în formatul de cupă care elimina jumătate dintre participante după fiecare rundă.
În acel meci cu ungurii, Fawzi a egalat la 2-2 în prima repriză, după ce Faraonii fuseseră conduși cu 2-0 și apoi a marcat și a treia oară, dar golul i-a fost anulat. Legenda spune însă, prin vocea portarului egiptean de atunci, Mustafa Mansour, că motivul anulării a fost un presupus off-side inexistent pentru ca Fawzi ar fi pornit spre poartă de la centrul terenului, depășind apărarea adversă în dribling! Niciun jucător african nu a reușit vreodată un hattrick la Mondial, dar Abdulrahman Fawzi a fost cel mai aproape…
Mai târziu a devenit primul selecționer din istoria naționalei Arabiei Saudite, dar nu și-a mai văzut vreodată echipa sa națională pe iarba vreunui Mondial pentru că abia în 1990, la doi ani după dispariția lui Fawzi, egiptenii au revenit într-un turneu final.
De la dubla lui Fawzi împotriva Ungariei, aveau să treacă 36 de ani până când o națiune africană să joace la un Campionat Mondial din nou.
Golgeterul cu ochelari – Leopold Kielholz
Leopold Kielholz (1911-1980) a fost primul fotbalist elvețian care a înscris la un Campionat Mondial.
A reușit o dublă la chiar primul meci la un Mondial pentru elvețieni, când au învins Olanda cu 3-2, pe San Siro din Milano, în optimile din 1934. A marcat din nou în sferturi, dar Elveția a pierdut în fața viitoarei finaliste, Cehoslovacia, care eliminase România în runda precedentă.
Triplu campion al Elveției și golgeter al campionatulu intern în anul primului Mondial italian, Kielholz a înscris, în total, 12 goluri în 17 meciuri la națională, toate în timp ce purta ochelari pe teren! A fost selecționat și pentru Cupa Mondială din 1938, dar nu a mai înscris.
Leopold Kielholz a avut două mandate ca selecționer al Elveției, în anii 50, însă nu și-a condus echipa în niciunul dintre cele două Campionate Mondiale din acea vreme.
Oldřich Nejedlý, golgeterul Campionatului Mondial din 1934
Oldřich Nejedlý (1909-1990) a marcat de 5 ori la Cupa Mondială din 1934, fiind golgeterul turneului și Balonul de Bronz la a doua ediție a marelui festival al fotbalului internațional.
Nejedlý a avut cifre uluitoare în carieră de fotbalist: 6 goluri în 7 meciuri la Mondiale (’34 și ’38), 29 de goluri în 44 de selecții la naționala Cehoslovaciei și 180 de goluri în 225 de meciuri la club, vasta majoritate la Sparta Praga. Una dintre reușitele sale în Italia 1934 a fost chiar în fața României, meci câștigat de cehoslovaci cu .
Oldřich Nejedlý s-a stins în timpul Mondialului din 1990, din Italia, la o zi după victoria zdrobitoare, cu 5-1, a Cehoslovaciei în fața Statelor Unite.
Egalurile aveau nevoie de rejucare!
La Cupa Mondială din Italia 1934, orice meci care s-ar fi terminat egal după timpul regulamentar și după prelungiri, ar fi trebuit rejucat!
Pe 31 mai 1934 Italia și Spania se întâlneau într-un meci care avea să fie unul extrem de dur și cu multe decizii de arbitraj controversate. Spaniolii au condus prin golul bascului Reguiero, iar italienii au egalat prin Ferrari. S-a terminat 1-1 și a fost nevoie de o rejucare, pentru prima oară în istoria Cupei Mondiale!
Pe 1 iunie, tot la Florența, Spania fusese obligată să facă 7 schimbări în linia de start, din cauza epuizării și a accidentărilor din ziua precedentă. Spaniolii au început meciul fără rezerve și au rămas în 10 pe teren după accidentarea lui Bosch, fază la care arbitrul nici nu a dictat fault! Italia s-a impus prin golul legendarului Giuseppe Meazza, continuându-și drumul către primul titlu mondial.
Eroul finalei Mondialului din 1934 – Angelo Schiavio
Finala primul Mondial italian, jucată la Roma, pe 10 iunie 1934, cu dictatorul Benito Mussolini în tribună, aducea Cehoslovacia în fața țării gazdă, Italia.
Într-un meci foarte strâns, în care a strălucit Luis Monti, mijlocașul care jucase și finala din 1930, în tricoul Argentinei (FIFA nu interzicea reprezentarea a mai mult de o echipă națională fotbaliștilor cu dublă cetățenie), golurile s-au marcat abia spre final. Antonín Puč a ieșit de pe teren accidentat, dar pentru că înlocuirile în timpul meciului nu au fost permise la Mondial, până abia în 1970, cehoslovacul a revenit după câteva momente și… a marcat cu un șut dintr-un unghi închis, pe lângă căpitanul italian, Combi.
Italienii nu le-au permis însă adversarilor să fructifice ascendentul moral și au egalat repede, cu execuție superbă a lui Raimundo Orsi, un alt fost internațional argentinian! Finala a mers în prelungiri și selecționerul Pozzo a făcut o modificare tactică, inversându-le pozițiile pe teren lui Guaita și Schiavio. Chiar Angelo Schiavio, care rămâne, până în zilele noastre golgeterul all-time al clubului Genoa, a marcat golul victoriei, după 5 minute de prelungiri, iar italienii au păstrat rezultatul până la ultimul fluier al arbitrului.
Trofeul a fost înmânat de Mussolini însuși, dictatorul având pregătit un al doilea trofeu, de 6 ori mai mare… strict pentru o eventuală victorie a Italiei!
După medalia de bronz câștigată la Olimpiada din 1928, Schiavio a marcat de 4 ori la Mondialul din ’34 pentru Italia, fiind al doilea golgeter al turneului după cehoslovacul Nejedlý.
Un one-club-man cu Bologna, echipă alături de care a câștigat de 4 ori campionatul Italiei, Schiavio este, până în zilele noastre, golgeterul all-time al echipei sale, cu 249 de goluri în 361 de apariții.
Angelo Schiavio s-a stins în 1990, cu două luni înainte de startul celui de-al doilea Mondial italian.
Sursele informațiilor din articol: FIFA.com, Wikipedia.com, TheseFootballTimes.co. Foto: SportsNet.co
Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit, alătură-te comunității de fani Premier League din România pe Facebook, abonează-te la newsletter-ul nostru, care vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp, și urmărește-ne pe Facebook, Instagram, YouTube și Discord.
Diavol roșu de când regele Angliei era un francez. Specialist în management de servicii IT, meșteșugar de cuvinte în timpul liber. Fondator al grupului de fani Premier League România și ctitor al acestui site.
