FeaturedPovești

19 momente care au marcat istoria Ligii Campionilor

De la originile Cupei Campionilor Europeni la strălucirea Champions League de astăzi

Încă de când niște jucători de cricket din Sheffield s-au hotărât să încerce un sport nou și să întemeieze primul club de fotbal din istorie, fiecare echipă care s-a legat vreodată pe maidan sau pe iarba marilor stadioane ale lumii, și-a căutat adversari pe măsură. În Europa au existat turnee pentru cluburi încă din secolul XIX, în imperiul Austro-Ungar, continuate apoi, sub diverse forme, printre războaiele mondiale, până în anii ’50, dar istoria Ligii Campionilor, pe care o știm astăzi, avea să înceapă în America de Sud!

Jacques Ferran, unul dintre întemeietorii Cupei Campionilor Europeni. Sursa: melosport.com

În 1948, la Santiago de Chile, un francez pe nume Jacques Ferran scria pentru L’Equipe o serie de reportaje despre un turneu numit Campeonato Sudamericano de Campeones. River Plate din Argentina, Litoral din Bolivia, Emelec din Ecuador, Deportivo Municipal din Peru, Nacional din Uruguay și Colo-Colo din țara gazdă, erau campioanele națiunilor sud-americane, iar brazilienii de la Vasco da Gama deveneau primii campioni ai continentului. Campeonato Sudamericano de Campeones avea să evolueze în Copa Libertadores de astăzi, iar Ferran, vrăjit de ce văzuse peste ocean, se întoarce în Franța, unde pasiunea lui e împărtășită de editorul L’Equipe, Gabriel Hanot, fost internațional francez și unul dintre fondatorii Ligue 1. Împreună, cei doi își propun înființarea unei ligi europene în care să joace echipele campioane ale fiecărei țări, dar cum nici măcar UEFA nu exista în 1948, ideea n-a înflorit imediat. A fost nevoie ca Wolverhampton Wanderers să fie proclamați “Campioni ai Lumii” pentru ca turneul să se apropie de a deveni realitate…

Wolverhampton Wanderers, “Champions of the World”

Vara lui 1953. Wolverhampton Wanderers, care avea să fie campioana Angliei la finalul acelui sezon, câștiga o serie de meciuri amicale împotriva unor echipe din Argentina, Uniunea Sovietică și împotriva lui Honved Budapesta, echipă din care făceau parte legendarii Ferenc Puskás, Sándor Kocsis și Zoltán Czibor, finaliști ai Mondialului din 1954. Presa din Anglia și managerul lui Wolves, Stan Cullis proclamau echipa engleză “Champions of the World”, oferindu-i lui Hanot ocazia perfectă de a-și expune lumii întregi planul conceput alături de Ferran:

Înainte să-i declarăm invincibili pe Wolverhampton, să mearga la Moscova și la Budapesta. Si mai sunt alte echipe renumite: Milan și Real Madrid sunt doar două dintre ele. Un campionat mondial al cluburilor sau măcar unui european (…) trebuie lansat. Haideți să ne asumăm un asemenea risc.

UEFA se năștea la Basel, un an mai târziu, iar la congresul din martie 1955, Gabriel Hanot și Jacques Ferran propuneau înființarea Cupei Campionilor Europeni, al cărui prim fluier a venit în același an, cu 16 echipe din 16 țări la start.

Pe 4 septembrie 1955, pe Estadio Nacional, din Lisabona, Sporting Clube de Portugal și Partizan Belgrad au terminat 3-3 în primul meci din istoria Cupei Campionilor Europeni. Portughezul João Baptista Martins a înscris primul gol al competiției ce avea să fie câștigată de Real Madrid, într-o finală cu Stade de Reims (4-3). Nicio echipă din Anglia nu a participat, campioanei en-titre, Chelsea, fiindu-i interzis de către federație să se înscrie, oficialii englezi considerând că echipele din Regat nu au de ce să se lupte cu granzii continentului. Manchester United avea să încalce interdicția în anul următor, ajungând până în semifinale.

Momente cheie în istoria Cupei Campionilor Europeni

18 mai 1960. Pe Hampden Park din Glasgow, Real Madrid juca a cincea finală consecutivă în Cupa Campionilor Europeni. După ce le câștigase pe precedentele 4, la rând venea Eintracht Frankfurt, iar cu hattrick-ul lui Alfredo di Stefano și cele 4 goluri ale lui Ferenc Puskás aduceau a cincea cupă la Madrid. 7-3 a fost scorul, un deliciu pentru cei peste 127 de mii de spectatori.

Alfredo di Stefano cu cele 5 trofee CCE câștigate la începutul competiției. Sursa: ManagingMadrid.com

1961-1962. Benfica lui Eusebio întrerupe hegemonia Realului și câștigă de două ori Cupa, având în componență doar jucători de naționalitate portugheză.

1963-1965. Benfica pierde finala din 1963 în fața Milanului lui Nereo Rocco, apoi Cupa se mută, tot în Milano, la Inter, unde un argentinian pe nume Helenio Herrera revoluționa Catenaccio folosind fundașii de bandă pentru a lansa contrele rapide care-l ajută să câștige de două ori trofeul european. Victoria din 1964 este și prima ocazie când o echipă ia trofeul suprem european neînvinsă.

1968. Manchester United devine primul club englez care ridică o Cupă a Campionilor Europeni. Trei supraviețuitori ai dezastrului aviatic de la Munchen (1958) sunt acolo: Matt Busby e pe bancă, Bill Foulkes în teren, iar Bobby Charlton marcator al unei duble în fața Benficăi aceluiași Eusebio.

15 aprilie 1970. Pe același Hampden Park din Glasgow, se juca prima manșă a semifinalei Celtic – Leeds United, urmărită din tribune de 136.505 de spectatori, audiență record în istoria Cupei Campionilor. Celtic învingea cu 2-1 și mergea în finala de la Milano, pierdută în fața lui Feyenoord, un prim pas înspre dominația olandeză ce avea să urmeze în fotbalul european.

4 noiembrie 1970. Primul duel decis la penalty-uri în istoria CCE a fost câștigat de Everton în fața Borussie Monchengladbach, cu 4-3.

1971-1973, tripla lui Ajax. Cu Rinus Michels pe bancă și legendarii Cruyff, Keizer și Neeskens în teren, Ajax câștigă, pe Wembley, prima Cupă a Campionilor, în fața lui Panathinaikos. Michels pleacă să reformeze un club pe nume FC Barcelona în vara următoare, dar timișoreanul Ștefan Kovacs îl urmează și aduce următoarele două trofee la Amsterdam.

3 octombrie 1973. Campioana României, Dinamo București înregistrează cea mai categorică victorie din istoria CCE: 11-0 în fața nord-irlandezilor de la Crusaders.

1974-1976. Intră în scenă nemții de la Bayern Munchen, care câștigă de 3 ori la rând Cupa Campionilor Europeni, condusă în teren de însuși Franz Beckenbauer.

Hegemonia engleză. Paisley cu Liverpool în ’77 și ’78, apoi din nou în ’81, plus un trofeu cu Joe Fagan în ’84, punând Cormoranii pe traiectoria de a fi cel mai de succes club englez în cupele europene. Kenny Dalglish și Ian Rush devin legende pe Anfield, în timp ce Brian Clough cu Nottingham Forest în ’79 și ’80, după ce promovase echipa din liga secundă cu doar un an înainte de a câștiga campionatul englez. Aston Villa în 1982, după o finală cu Bayern, chiar! 7 trofee în 8 ani pentru englezi, dar…

29 mai 1985. 39 de fani mor înaintea finalei Juventus – Liverpool, pe stadionul Heysel din Bruxelles. Tragedia ține departe toate echipele engleze de cupele europene pentru următorii 5 ani.

Fanii lui Juventus comemorând victimele de pe Heysel. Sursa: BBC

7 mai 1986. Un portar român pe nume Helmuth Duckadam apără 4 penalty-uri și Steaua București devine prima echipă din estul Europei care câștigă Cupa Campionilor Europeni. Unul dintre fotbaliștii Stelei de atunci, fundașul Miodrag Belodedici, trece la Steaua Roșie Belgrad și mai câștigă o dată trofeul în 1991.

1992. Sferturile Cupei Campionilor Europeni se joacă în format de grupe! Sampdoria câștigă una dintre grupe, Barcelona lui Cruyff pe cealaltă și tot catalanii câștigă și finala de pe Wembley, ultimul meci jucat vreodată în CCE.

Istoria Ligii Campionilor: strălucire și marketing

8 grupe a câte 32 de echipe în prima rundă garantează minim 6 meciuri jucate pentru fiecare club și acest nou format înlocuiește schema eliminatorie jucată în vechiul CCE. UEFA Champions League își începea aventura de cucerire a lumii în toamna lui 1992 (exact când a început și primul sezon de Premier League!).

24 mai 1995. Finala Ligii Campionilor se întâlnește Ajax-ul lui Van Gaal, construit din tineri fotbaliști olandezi crescuți în academia clubului și marele AC Milan al lui Fabio Capello, condus de legendarul Franco Baresi din teren, într-un meci arbitrat de brigada lui Ion Crăciunescu. În minutul 70, la 0-0, finalandezul Litmanen e înlocuit de Van Gaal cu un puști pe nume Patrick Kluivert, iar acesta înscrie golul victoriei de lângă însuși Baresi.

26 mai 1999. Pe Camp Nou din Barcelona, Bayern o conduce timp de 85 de minute pe Manchester United și fotbaliștii lui Hitzfeld se pregătesc să ridice trofeul Ligii Campionilor. În minutele de prelungiri însă, când deja unii fani (eu, de exemplu) închiseseră deja televizoarele de nervi, Sheringham și Solskjær întorc meciul și Manchester United ridică trofeul suprem al fotbalului european după 31 de ani!

25 mai 2005. AC Milan o conduce pe Liverpool cu 3-0 în finala Ligii Campionilor, dar la pauză se întâmplă ceva în vestiarul Cormoranilor, unde Rafa Benitez și Steven Gerrard încă mai cred… Liverpool egalează la 3 și câștigă la penalty-uri în una dintre cele mai frumoase finale din istoria competiției.

27 mai 2009. Barcelona o învinge pe Manchester United în finala Champions League, întrerupând seria record de 25 de meciuri fără înfrângere în Europa a Diavolilor.

26 mai 2018. Real Madrid câștigă a treia finală consecutivă de Liga Campionilor cu Zinedine Zidane pe bancă, madrilenii ajungând la 13 trofee CCE și UCL.

Citește aici dialogul dintre Zidane și Florentino Perez la finalul de mandat al francezului la Real Madrid.

Noul sezon de Liga Campionilor debutează pe 19 septembrie 2018, cu 13 foste câștigătoare ale trofeului la start.

Sursa foto: Getty Images. Sursele informațiilor din articol:

Dacă îți place ce citești pe acest site, ne găsești și pe Facebook, Instagram, Twitter, Youtube și Soundcloud.

Tags

Vlad Bogos

Diavol roșu de când regele Angliei era un francez. Specialist în management de servicii IT, meșteșugar de cuvinte în timpul liber. Fondator al grupului de fani Premier League România și ctitor al acestui site.

Citește și

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close