E loc și pentru fotbal în Bristol, orașul lui Banksy și Massive Attack?

Când te gândești la Bristol, e posibil să îți vină în cap o grămadă de chestii. Poate îți vine în minte celebrul pod suspendat sau simpaticele case colorate din Cliftonwood, de pe malul râului Avon. Iar dacă ți-a plăcut mai puțin geografia și mai mult gălăgia, când auzi Bristol, e greu ca gândul să nu-ți zboare la influențele culturale pe care acesta le-a avut în ultimele decenii, orașul fiind etichetat ca fiind UK’s most musical city. Începând cu Tricky, Roni Size sau Massive Attack, artiștii din Bristol mereu și-au făcut cunoscute originile. Documentarul lansat zilele trecute despre apariția mișcării drum&bass mi-a confirmat încă o dată, dacă mai era nevoie, impactul cultural pe care Bristol l-a avut în UK și nu numai.

Știam dinainte să fi scris despre cultura Casuals sau de legăturile dintre grime și fotbal că acolo unde se respiră muzică e aproape imposibil ca pasiunea pentru fotbal să nu intervină și să nu creeze o sinergie mai puternică, dar mereu m-am întrebat cum de un oraș precum Bristol nu e important în fotbalul britanic… Bristol nu doar că nu are o reputație cine știe ce în fotbal, ba chiar rareori a contat cu adevărat de la inventarea sportului rege. E singurul oraș cu doar două echipe de club care n-a avut o echipă în prima ligă din anii ’70 încoace, dar și singurul oraș cu două cluburi care n-a găzduit vreodată vreun meci de cupă europeană, fie și Cupa Orașelor Târguri.

Image: Jess Siggers,, visitbristol.co.uk

“Every sort of person that comes to Bristol always goes away talking about how positive it is and the community that not only just football brings, you know, but the whole art culture that has been in Bristol for the last 20-30 years. Culturally is a very rich city, lots going on, a really good music scene, a nice place to grow up as a kid. A nice place with its own identity.”  (Mundial & Ladbrokes – Football Stories: Where We’re From – Bristol City)

Vibe-ul orașului

Toată influența asta culturală n-avea cum să nu-și pună amprenta asupra oamenilor care merg la meciuri. Deși sunt decenii bune de când vreo echipă din oraș a jucat în prima divizie, suporterii își păstrează doza de pozitivitate și sunt fericiți pentru că atât City cât și Rovers le oferă în primul rând acel sentiment de apartenență la comunitate. Acea bucurie care ține de cultura intimă a fotbalului britanic, care o regăsești în special la cluburile mici și care e atât de greu de perceput din exterior. Poate nu degeaba, nu demult, presa din Insulă vorbea de Bristol ca fiind the capital of kindness.

“You couldn’t accuse us of being glory supporters, there’s no much glamour going on, but we do things the right way and it’s good fun being a Bristol City fan. You’re in the wrong game if you are supporting Bristol City for glory. It still feels like its quite an authentic experience on match day. It’s all the same people that have been going there for years.” 

“I think Bristol City has that identity, with the city of Bristol. For example Massive Attack are City fans. Banksy is a Bristol City fan. Bristol City is like the flag bearer for the city and it does connect with people in terms of their pride of being from Bristol. The club does touch on the Bristol identity, the club plays before games Unfinished Sympathy by Massive Attack.”  (Mundial & Ladbrokes – Football Stories: Where We’re From – Bristol City)

image: visitbristol.co.uk

Two-club city: Rovers și City

Cei din Bristol spun că se amuză mereu când discută despre fotbal cu fanii din alte orașe. Asta pentru că nu trece mult până când aceștia sunt întrebați: “Dar oare n-ar fi mai bine dacă cele două cluburi ar fuziona?”

“You smile, decide not to alienate someone this early in the conversation, make a non-committal remark and move on to the latest from the Premier League… Bristol, after all, is not the only two-club city. It’s not even the only city of a more modest size with more than one league club. There’s not a correlation between two clubs and mediocrity — there’s a correlation between Bristol and mediocrity.” (Will Jones, The Two Unfortunates)

E un gând însă care te pune pe gânduri. De partea cealaltă a țărmului le găsim pe Cardiff și Swansea, două cluburi care au atins Money Premier League în ultimii ani. Iar dacă de Cardiff poți zice că e un oraș de dimenisiunile Bristolului, galezii de la Swansea nici nu se pot compara ca putere economică cu Bristolul și totuși au fost pentru ani buni în prim-planul fotbalului britanic.

Deși Bristol Rovers e cel mai vechi din oraș (înființat în 1883), clubul a petrecut mulți ani în afara Football League, iar exceptând o promovare în Division Two, n-are nimic prestigios în palmares.

De partea cealaltă, Bristol City a terminat pe locul 2 în Division One în 1907 și a mai jucat o finală de FA Cup doi ani mai târziu. Au retrogradat în 1976, au dat faliment în 1982 și nu au mai ajuns în prima ligă de atunci. Trist, nu?

Unul din norocoșii care i-a prins pe viu pe The Robins în prima divizie e chiar Banksy Robert Del Naja, de la Massive Attack, care povestea într-un articol vechi din Gardianu’ cum și-ar fi dorit ca tatăl său să îi spulbere iluziile copilăriei și să-i spună că n-o să mai fie vreodată vremuri așa bune pentru club.

“My dad started taking me to see Bristol City in the mid-Seventies when we were still in the old First Division. We were in the top six and on the fringes of qualifying for Europe and my dad went regularly. But I wish he’d said to me, ‘this is it, it’s never going to get any better than this’.

As soon as I started supporting them we started the long slide through the divisions, including being on the brink of going bust after we were the first club to become a plc. I’m stuck with City, but my dad doesn’t even watch them now.”  (Robert Del Naja)

Prezent și viitor

Lăsând deoparte glumele cu fuziunea celor două echipe, unul din cluburi va trebui să se ridice și să lase în umbră vecinul din oraș. Cu Rovers blocați în liga a treia și cu City mereu aproape de play-off-urile de promovare în Money Premier League în ultimii ani, e semn că poate nu mai e mult până se va rupe lanțul.

Totuși, în cartea Fear and Loathing in La Liga, Sid Lowe explica cel mai bine cum Real și Barca și-au construit identitatea pe seama rivalității care există între cluburi. Poate că Bristol City își va îndeplini eventual dorința de a deveni echipa ”fanion” a orașului, dar oricât de mult le-ar plăcea asta, au nevoie de Rovers în preajmă. Măcar pentru bragging rights. Până atunci, fanii lor pot să-și aducă aminte de un refren mai vechi, ”Just remember brothers and sisters / You can still stand tall / Just be thankful for what you’ve got,  chiar de pe o piesă de la Massive Attack.

Surse:

Dacă îți place ce citești pe Tackle.ro:

  1. Abonează-te la newsletter-ul nostru săptămânal, prin e-mail.
  2. Urmărește-ne pe FacebookInstagramTwitter și Youtube.
  3. Ascultă podcast-ul Tackle Show pe Apple MusicSpotifyAnchor.fm sau pe Google Podcasts.
Show CommentsClose Comments

Leave a comment