AnalizăFeaturedFeatured Cupa Mondiala
Trending

Primul tur al grupelor de la Mondial, din fața ecranului

Meciurile din faza grupelor de până acum, văzute de Mihai Rotariu.

Astăzi s-a terminat oficial primul tur de meciuri din faza grupelor Campionatului Mondial. Așa cum era de așteptat, am trăit câteva dezamăgiri și am avut parte de puține suprize, însă îmi doream ceva mai mult fotbal.

Din seria asta de meciuri am rămas impresionat doar de ritmul și tehnicitatea afișate în Spania vs. Portugalia. Răzleț, am sesizat câteva momente de fotbal adevărat la Brazilia și Anglia (la începutul partidelor) și poate Belgia (în a doua repriză). Partida Rusiei o iau ca pe o glumă de început.

Rusia vs. Arabia Saudită 5-0

Cel mai șocant rezultat de la Campionatul Mondial. Spun că e șocant pentru că și pe ruși i-am văzut prestând înainte de turneul final și nu arătau deloc decent.

Mă așteptam ca Rusia să triumfe în meciul de deschidere, din varii motive. Cu toate astea, Arabia Saudită a intrat pe teren ca FC Singureni cu Rapidul…mai lipsea Maryo Primaru’.

De fapt, cred că era în poarta saudiților. Ce glumă de echipă…Să nu uităm că numărul participantelor se va mări de la 32 la 48 în 2026. Super smart, băieți!

Putin: Ce să vă fac, buoss?!

Dintre jucătorii tineri demni de urmărit la Mondial, a impresionat Golovin (gol și 2 assist-uri), dar sunt încă rezervat în privința asta. Aștept să îl văd într-un meci de fotbal.

Egipt vs. Uruguay 0-1

Puțin fotbal. No Salah, no party, pentru egipteni. Să sperăm că va fi apt pentru meciul cu Rrrrrusia (capitala Angliei). Deși au dominat statistic partida, Cavani & co. au măcinat de cele mai multe ori în gol, în încercarea de a marca unul.

Egiptul a fost fără orizont, pentru că nu aveau cui să paseze, pentru a scăpa de minge. A fost una dintre partidele în care nimeni nu a avut tupeul necesar să iasă în evidență.

A reușit însă Jose Gimenez să o bage ‘în ațe’ în minutul 90, cum l-a învățat fratele Godin. Practic, meciul s-a jucat la un corner. Suarez încă se caută prin iarbă, fiind cel mai slab de pe teren, pe când colegu’ Cavani chiar a arătat ca un bombardier (3 șuturi pe poartă, 90% procentaj de pase reușite).

Maroc vs. Iran 0-1

Un alt meci jucat cu coada între picioare. Marocanii, favoriții de pe foaie, cu nume sonore în defensivă, dar mai ales la mijlocul terenului, s-au curentat la ultima fază. Iranul a intrat la ‘ce o fi’.

Deși au dominat clar partida, marocanii au demonstrat clar necesitatea echilibrului valoric în toate compartimentele. Cu un atacant din campionatul intern total neinspirat, echipa lui Herve ‘Scipio Arficanus’ Renard a arătat că știe cu ‘găina’, dar nu poate să o bage în cotețul care trebuie.

Treispereze încercări au avut marocanii, doar 3 pe poartă, pe când vulpile iranienilor au hăituit pe contraatac. Sătul de neinspirația atacanților de pe teren, Bouhaddouz trimite imparabil, pe lângă propriul portar. O victorie italienească pentru Iran, în minutul 95. BORING!

Portugalia vs. Spania 3-3

Asta aștept de la Campionatul Mondial: fotbal, rivalitate, determinare, aroganță cu măsură și goluri! Mizam pe un egal, ceea ce s-a și adeverit, în cele din urmă.

Vedeam Spania favorită, până când ibericii s-au împușcat singuri în picior prin fiasco-ul produs de Lopetegui și Florentino Perez, total dezinteresați de destinul naționalei, comparativ cu soarta financiară a Realului. Mă rog, înțeleg și rațiunea madrilenilor, dar a fost de porc cum au procedat.

În locul lui Lopetegui a venit un Hierro, căruia i se citește pe față angoasa, în timpul meciurilor. Se vede clar că locul lui NU e acolo. Cu toate astea, mingicarii iberici au reușit să livreze un fotbal ofensiv, de-a dreptul încântător. I-au antrenat Iniesta și secundul Isco pentru asta, direct pe teren.

Lupta a fost între Spania vs. CR7 & De Gea. Portarul lui United s-a prezentat cu un Karius reinterpretat la golul 2 al Portugaliei, apoi a fost un spectator adormit, la lovitura lui Criștanu de 3-3. Mi-aș dori să prind meciuri cu o asemenea desfășurare undeva până în ora 10 PM, ca să nu mai trezesc blocul cu băieții, după astfel de reușite.

CR7 a fost magistral, zic eu, datorită adversarului. Omul are nevoie de un challange ca să fie letal și cam rămâne fără ele. Diego Costa a fost unul, mergând umăr la umăr cu portughezul până la 2-2. Dar CeReu, mai chezos din fire, a vrut el să fie peste toooot…și a făcut ce-a vruuuut. Hatrick la Mondial și a închis gura până și propriei statui din Madeira.

CeReu a reușit să exploateze fiecare vulnerabilitate a colegilor săi de la Real, iar asta s-a văzut în principal la deschiderea scorului. Apropo…pe Nacho cine l-a chemat la Mondial și de ce?! Ah, scuzați…duomnu’ Nachos….ce bine ați stropit-o la golul 3! Dar ce căutați în apărare, atunci?

După asemenea demonstrație de forță ofensivă, Cristiano nu prea mai are adversar pentru Balonul de Aur. Messi a ratat un penalty și nu a mai inspirat Argentina către succes, iar Salah își linge încă rana provocată de Ramos. Oricum, nu el era ăla care avea de recuperat în cursa asta.

Franța vs. Australia 2-1

Cocoșii au dezamăgit. Cu fiecare atingere de balon, lui Pogba îi scade din rating. Dintr-un jucător încântător cu mingea la picior, mi se pare că devine un Dănuț Lupu pe final de carieră, cu impresii de star mondial. Lent în luarea deciziilor, interesat mai mult să-și umilească adversarul, decât să se pună în slujba echipei. Din punctul meu de vedere, doar Umtiti a făcut un meci mai slab ca el.

Am văzut la naționala Germaniei un Low care a refuzat accesul la Mondial unuia dintre cei mai în formă jucători din acest sezon. Asta înseamnă să ai o relație bună cu propriile cojones, nu știu dacă ați prins-o. Sigur, lui Low nu i-a ieșit momentan, dar Deschamps riscă să-și sape groapa, selectând pe bază de rating de piață. Nu așa arată o echipă cu pretenții de campioană mondială!

Despre meci, ce pot să notez…două goluri din penalty și o chiflă deviată nefericit. Asta ar fi cronica de meci. Aș mai dori să știu de la Didier ce sunet divin i-a șoptit în ureche să folosească o defensivă așa derutantă, cu Pavard și Theo Hernandez pe benzi. Păi tu ieși la club cu Loganurile când ai Ferrari-urile în garaj?! Cum să îi lași pe bancă pe Sidibe și Mendy…au fost la fete, sau care e faza?!

Argentina vs Islanda 1-1

Argentina depinde de multe ori de inspirația unui jucător. S-a bazat masiv pe inspirația lui Kempes în ’78, i-a datorat totul lui Maradona ’86 și în fotbalul modern depinde total de forma de moment a lui Messi. Ciudat, având în vedere că argentinienii au o bază de selecție ofensivă ireal de bogată.

Islandezii au venit la Campionatul Mondial cu toți locuitorii și cu bancheri, regizori sau bucătari  pe teren. Au adus cu ei însă și acel spirit nordic de ‘Never gonna let you down’. Cum ar zice un prieten – bravo, tată! Păi ce bilele mele, ăia nu au și ei 2 picioare?

Și cum islandezii nu îi pot dovedi pe mingicari la jocul lor, s-au pus proletărește cu curu’ în poartă, au trimis o ceată de măciucari pe Messi și aia a fost. Pe aici nu se trece, boss!

(L)ionel s-a zbătut, a dat 3 pase cheie, a centrat, a dat filtrante, a șutat de 3 ori pe poartă, de alte 3 pe lângă și a driblat în neștire…pentru a îl face într-un final pe Halldorsson erou. Cu 23% posesie și doar 2 șuturi pe poartă, islandezii pleacă neînvinși și cam încep să mă enerveze cu succesul ăsta al lor. Cât să-ți meargă în stilul minimalist?

Peru vs. Danemarca 0-1

Spuneam la podcast că Danemarca depinde de inspirația lui Eriksen, în aceeași măsură în care și noi depindeam de cea a lui Hagi, în anii ’90 și ‘2000. Pentru cei care au văzut meciul, am dreptate, este?!

Peruanii nu au venit ca mielul la tăiere, așa cum se aștepta microbistul de rând. Nu, frate! S-au pus pe pasao, pe dominao și mai ales pe șutao, încă din primele momente – 53% posesie, 17 șuturi la poartă, dintre care 6 pe poartă.

Danemarca parcă nu își făcuse temele, iar peruanii erau gata să le bage mortu’ în casă în prelungirile primei reprize. Jale mare în America de Sud, Cueva nefiind în stare să dibuiască poarta.

Ei bine, în actul doi au fost mai multe schimbări decât reușite pe teren. Și aici intră în rol băiatu’ Eriksen, de vă ziceam mai sus de el, cât de boss e la daneji.

De nicăieri, Cristi Blondu vede singurul culoar liber ivit într-o repriză întreagă și mi ți-l lasă pe șauru de Poulsen singur cu portarul. Da și Paulică o strecoară finess pe lăngă portar. Și cam asta a fost. Tont să fii, noroc să ai!

Croația vs. Nigeria 2-0

Ei, uite primul meci de până atunci care s-a desfășurat exact așa cum m-am așteptat. Sigur, pentru că sunt un fin psiholog, am pariat egal, dar asta e altă poveste.

Croații au intrat în meci deciși, și-au făcut jocul obișnuit și au curățat tot mijlocul prin Rakitic și Modric. Nigerienii au reușit în câteva minute să valideze clișeul cu echipele africane indisciplinate tactic, care nu vor avea niciodată șanse la Mondial. Dar în schimb au un echipament super funky, ce vorbești!

Așadar, croații au punctat de 2 ori pe teren. Prima dată au făcut-o prin bunăvoința lui Etebo, care nu mai suporta presiunea neprimirii golului. Apoi au mai făcut un penalty, să scape definitiv de șansa de a scoate ceva din partida aia. A transformat Modric, cine altul? În rest…nimic relevant.

Costa Rica vs. Serbia 0-1

Duelul de la distanță dintre Udrea și Ghiță este tranșat de țara adoptivă a ultimului. Ce lame am început, cu cea mai evidentă dumă din online.

Despre Serbia, în cercuri masonice restrânse, se vorbește că ar fi o Nigeria a Europei, la modul că oricum nu sunt în stare de nimic din punct de vedere colectiv. Fals, am crezut eu, pănă să văd o mare parte din meci.

Fraților, Costa Rica și-a atins apogeul fotbalistic cu 4 ani în urmă, nu a mai adus niciun nume nou în lumina flash-urilor și tot cu străbunii Ruiz, Navas și Campbell se târăsc pe la Campionatul Mondial. Iar sârbii falnici au nevoie de o boabă sol-aer Kolarov pentru a-i dovedi.

Asta se întămplă când ai un atac în care cel mai bun jucător e unul venit din Championship, cu grave probleme la etaj. Singurele statistici la care sârbii au fost mai buni – șuturi pe lângă poartă, offside-uri și intervenții ale portarului.

Mănânc rahat…au și câștigat cele mai multe dueluri, dar asta ca să vă faceți o idee asupra stilului de joc adoptat de (cândva) brazilienii Europei.

Germania vs Mexic 0-1

¡Ay, caramba! Și uite așa am ajuns la primul șoc al competiției. Germania, una dintre favoritele la trofeu și actuala deținătoare a Cupei Mondiale, are ocazia să repete istoria blestemată a turneului și să iasă din faza grupelor.

E puțin probabil, având în vedere ceilalți adversari pe care îi va întâlni în grupă, dar nu imposibil. Oricum mexicanii sunt lovable frate, ce vorbești? Verzii fac cumva să fie în fazele eliminatorii, indiferent de situație. Îmi vine greu să cred că nu vor bifa cea de-a șaptea ediție cu prezență în optimi.

Eroul nesperat s-a numit Hirving Lozano, copil identificat de scouterii Tackle ca jucătorul principal de urmărit din lotul mexicanilor. Punct ochit, punct lovit! Acum sigur, exagerez în glorificarea underdog-ului, dar mi se pare incredibil de simplist golul, pe care nemții parcă l-au lăsat să intre.

De la un atac la poarta lui Ochoa, 3 pase mai târziu mexicanii scăpau 2 contra 1 spre poarta nemților și dădeau lovitura. Germanii și-au făcut treaba din minutul 1 până în 93, au dominat absolut toate statisticile, doar că nu au reușit să îl bată pe omul meciului, Ochoa.

Aș mai vrea să menționez intrarea în a doua repriză a căpitanului Rafael Marquez (39 ani), care bifează a cincea prezență la Campionatul Mondial. În toate edițiile la care a participat a fost și căpitanul reprezentativei sale. O carieră impresionantă!

Brazilia vs Elveția 1-1

Și uite cum abia îți ștergeai lacrimile de crocodil și îngropai pachete de bilete la pariuri, când vine ocazia să recuperezi masiv. Gata bă, totul pe Brazilia, că ăștia fac spectacol! Îi rup pe neutri, ce vorbești? Sau…

Nu a fost deloc așa. Favorita turneului a dat-o în samba încă din prima secundă, iar elvețienilor le-a luat cam 30 de minute să învețe pașii. Coutinho a deschis scorul în minutul 20, așa cum a făcut-o de zeci de ori pentru Liverpool. Șut din prima, arcuit, la colțul lung, fix în plasa laterală. Sommer a fost Șomer.

Aplauze, confetti, kiss-uri între bărbați…nebunie! Cred că brazilienii dau 6 azi, mă gândeam eu ca un newbie. Așa că stăteam pe live la pariuri, cum stă gaboru’ cu radaru în mână, la pândă de carnete. Și nu mai veneau golurile.

Neymar m-a enervat grav. Ăsta nu o să ajungă NICIODATĂ la nivelul lui Messi sau Ronaldo, cu driblingurile în stilul călușarii. Urmărindu-l pe parcursul întregului meci contra Elveției am văzut IAR un om plin de sine, disperat după atenție și umilirea adversarului, neinteresat de colectiv.

Faultat în dese rânduri la mijlocul terenului, era foarte dezgustat de faptul că îi este deranjată aura de către adversari și insista tot acolo. Da dă drumu’ odată la mingea aia! Ăsta are nevoie de un Halagian, pe bune. Cică a ieșit accidentat la antrenamentul de azi. E șansa ta Bobiță!

Și uite așa, Brazilia o freca pe la mijlocul terenului pentru gif-uri și boomerang-uri, când Zuber le-a dat boom-ul. Imaginați-vă un singur jucător, la un corner pentru Elveția, reluând ca din tun în plasă, dintre 6 fundași apatici. Se spune că a fost fault în atac la Miranda. FALS! Uitați-vă la Miranda cât interes depune în a se bate cu adversarul și apoi mai discutăm.

Brazilienii au cules ceea ce meritau, din acest meci. Neymar, marș pe bancă și intră tu Bobby, să îi arăți cum stă treaba cu lupta, cu determinarea, cu astea!…

Suedia vs. Coreea de Sud 1-0

Îmi vine să mă zgârii pe ochi numai când mă gândesc la lotul celor 2 echipe. Suedia, care s-a calificat cu un catenaccio dus la extrem, în lipsa lui Zlatan. De partea cealaltă, Coreea de Sud, cu Son și încă unu’ (Hwang) nu prea au ce arăta. Tristețe mare pentru spectatori.

Paradoxal însă, au fost ceva faze de poartă în acest meci, mai toate pentru suedezi. Asiaticii nu mai evoluează acasă. Nu mai au echipa din 2002 și nici arbitri nu mai sunt ce au fost. Prin urmare, au avut doar o semi-ocazie și niciun șut pe poartă.

Mi-a venit extrem de greu să mă motivez pentru a urmări acest meci, însă îmi fac într-o oarecare măsură mea culpa, pentru că i-am judecat pe nordici înainte să îi văd la lucru. Cu jucători precum Berg și Toivonen șarjând în atac, suedezii au bombardat în câteva rânduri poarta lui Cho. S-au ratat ceva ocazii monumentale, iar sud-coreeanul dintre buturi a fost excelent.

În cele din urmă, Granqvist a adus victoria, dintr-un penalty extrem de interpretabil. Decizia din minutul 65 a fost luată după consultarea arbitrajului video și unii spun că a fost corectă. Eu cred că mai degrabă nu.

Adică, nu contest că fundașul sud-coreean atinge și mingea și piciorul adversarului, însă impactul nu este îndeajuns de puternic încât să justifici acordarea unei lovituri de la 11 m. Nu-i așa, Alan Shearer? Parcă nu toate atingerile în careu sunt penalty….or are they?!…

Belgia vs. Panama 3-0

Fotbalul entuziasmant al Rusiei din meciul de deschidere ne-a deschis apetitul pentru goluri, dar partidele care au urmat au dezamăgit, din această perspectivă. Și uite așa, intră în scenă Belgia contra debutanților la Mondial, Panama.

Panamezii au chiar niște jucători în teren care au evoluat sau evoluează în Liga 1, pe când belgienii au pe Hazard, De Bruyne, Mertens sau Lukaku. Totuși, sud-americanii au rezistat, sau mai bine spus i-au lăsat pe belgieni să se chinuie, preț de o repriză.

0-0 la pauză și alt munte de bilete la pariuri sunt aruncate la gunoi, la pachet cu zeii, sfinți și morii dintre dinți. De la cabine a ieșit însă o echipă a Belgiei mult mai montată. În doar 2 minute, Mertens a realizat că e legal să șutezi și din prima, așa că dă o folha seca imparabilă și deschide balul.

A urmat un asalt la poarta panamezilor, pentru patrie și glorie, urmate de vreo 3 galbene pentru panamezi, apoi dubla lui Lukaku (că nu degeaba l-am pus căpitan pe ultima sută la Fantasy). Și așa s-a scris istoria partidei. Sigur, nu se putea ca Hazard sau KdB să iasă de pe teren fără să ofere măcar un assist.

Tunisia vs. Anglia 1-2

Și uite așa ajungem la inventatorii jocului, naționala paradoxurilor și a teoriilor neprobate. Anglia este naționala care are ca arie de selecție cel mai puternic și competitiv campionat de fotbal din lume.

Cu toate acestea, cu excepția turneului din ’66, s-au cam făcut de baftă cu câteva generații ‘de aur’. Am încercat să găsesc o explicație, dar mai am arhive de studiat și specialiști de intervievat. Teoria simplă…it’s all in their heads!

De data aceasta, conform specialiștilor fotbalului britanic, Anglia vine la turneul final cu unul dintre cele mai slabe loturi din istorie. Adevărat! Dar asta nu înseamnă că nu este tot ce aveau mai bun la dispoziție în acest moment.

Dar să trecem la meci. Încă din start, englezii sunt hotărâți să-și pună adversarul la podea, așa că atacă în valuri. Tunisienii par a nu fi stăpâni pe situație și așa s-a desfășurat primul act. Kane înscrie în poarta goală încă din startul meciului, după o lovitură de cap puternică a lui Stones. Apoi, Sterling, Lingard și Alli se întrec în ratări și execuții greșite.

Tunisienii nici nu zăreau bine poarta, se întrebau între ei cine apără la englezi, când Walker  controlează cu cotul unul dintre atacanții adverși, absolut inutil. O glumă de fault, zic eu. În Premier League sunt 2-3 intervenții dintr-astea la fiecare fază de poartă, să fim serioși.

Un penalty trimis de sus, marcat cu sânge rece de Sassi în minutul 35. Și deodată Kane & co uită iar cum se joacă fotbalul. 1-1 la pauză și lucrurile se precipită.

Englezii revin de la cabine la fel de montați, însă și tunisienii au umblat puțin la șuruburi. Mult mai atenți în defensivă, africanii le-au făcut viață grea britanicilor. Asta până când oportunistul Kane e din nou în locul potrivit și împinge o nouă minge în poarta aproape goală, din câțiva metri, după recentrarea lui Maguire.

2-1 în minutul 91 și englezii evită ridicolul de pe prima pagină a ziarelor de a doua zi. Totuși, sistemul folosit de Southgate și-a arătat limitele în multe instanțe, iar jucătorii nu par a fi deloc familiarizați cu el.

Mi s-a mai părut hilar faptul că Trippier a fost identificat ca cel mai tehnic jucător pentru executarea loviturilor libere, sau cornerelor și m-a distrat și unul dintre comentatorii de la TVR, care, de fiecare dată când îl critica pe Henderson, urma o diagonală de 60 de m direct la țintă, din partea căpitanului lui Liverpool.

Columbia vs. Japonia 1-2

Al doilea șoc al Mondialului. Columbienii au avut un turneu senzațional acum 4 ani, inspirați de un James Rodriguez de-a dreptul electrizant. Acum însă, cum spunea și Mihai Mironică la podcast, pare că timpul a lucrat în defavoarea lor.

Cu toate astea, vedeam Japonia ca fiind una dintre cele mai slabe naționale de la Campionatul Mondial, nefiind capabilă să pună probleme nimănui în grupa H. Iată că nu a fost deloc așa.

Columbia a început meciul fără James, care a intrat în minutul 60 și nu s-a remarcat deloc, având un joc la alibi. Sigur, columbienii erau deja cu un om în minus încă din minutul 3, când o gafă în lanț a apărării a dus la un ‘henț profesional’ (cum apare pe o aplicație de livescoring) a lui Carlos Sanchez.

Dacă vă mai spun că hențul ăsta a fost în careu și a evitat un gol iminent, vă dați seama că fuck-up levelu apărării a fost maxim. 1-0 în minutul 6, marchează Kagawa, după ce îl trimite la semințe pe Ospina.

Cumva, columbienii au o tresărire de orgoliu și încearcă să-i dovedească pe japonezi, chiar dacă sunt cu un om mai puțin. Deși ocaziile au fost tot de partea japonezilor, Quintero a executat excelent o lovitură liberă, pe sub zid. Kawashima dormea în post, așa că intervenția lui a fost mult prea târzie, iar mingea depășise linia. Astfel, la pauză se intră cu un 1-1, nedrept pentru japonezi.

În repriza a doua, surprizător sau nu, japonezii au dictat ritmul: 70% posesie, 9 șuturi, dintre care 3 pe poartă și aproape 90% acuratețea paselor. Impresionant, chiar dacă adversarul juca în 10. Ocaziile au curs fluviu la poarta unui Ospina fără prea multe meciuri în acest sezon.

Golul izbăvirii japoneze a venit în minutul 73, când Osako reia în poarta părăsită greșit de portarul lui Arsenal, pentru 2-1. Pe Ospina l-am identificat ca principala vulnerabilitate din echipa columbienilor la podcast. De data aceasta, colegii lui nu au reușit să marcheze mai multe goluri decât a luat el, Ion Alexandru.

Polonia vs. Senegal 0-2

Senegalul revine la Campionatul Mondial după 16 ani de pauză și revine cu o victorie entuziasmantă, în fața favoritei grupei, Polonia. Mane & co. obțin o victorie uriașă,care le dă mari șanse pentru a merge mai departe.

Africanii au perfecționat arta jocului pe contre și au lovit câte o dată în fiecare repriză, reușind să reziste până la final în fața elanului forțat al polonezilor. Mai mult, Mane și jucătorii de atac au împrumutat din pressing-ul agresiv al lui Liverpool și nu a lăsat apărarea Poloniei să dezvolte construcția.

Un nou autogol a deschis balul în această partidă, Cionek deviind în proprie poartă șutul lui Gueye. Bazați pe o apărare extrem de atentă, senegalezii au așteptat cuminți oportunitatea unor noi contraatacuri.

Iar șansa le-a surâs din plin în minutul 60, când Krychowiak trimite o pasă neinspirată înspre propriul portar, care se invită cu unul dintre fundași să preia mingea. Din spate, Niang le suflă balonul de sub nas și marchează în poarta goală. 2-0. Game over!

Deși au făcut 2 gafe incredibile în apărare, polonezii au dominat meciul, însă au reușit să puncteze pe tabelă prea târziu (min. 86). Senegalul merită cele 3 puncte, iar Polonia ori Columbia pot fi eliminate, după următoare partidă, în care se întâlnesc în meci direct. Japonia și Senegal în optimi? Uite de unde pot apărea surprizele!

Și ca să fie egal și la meciul meu vs. Ion Alexandru, Polonia (pe care îi vedeam câștigătorii grupei) a făcut 1-1 la gherle, după eșecul Columbiei. Așa că, da, până acum niciunul dintre noi nu are dreptate. Vedem în partida următoare, care va fi concluzia duelului.

Programul complet al competiției și tot ce ai nevoie pentru a urmări meciurile la Mondial.

Urmărește-ne pe Facebook, Twitter și pe canalul de Youtube pentru a fi la curent cu tot ce contează la Campionatul Mondial din Rusia 2018.

Tags

Mihai Rotariu

Pasionat de Liverpool din copilărie, probabil din același masochism care mă face să fiu fan Rapid sau AS Roma. Consultant în cybersecurity, iar în timpul liber DJ, dătător cu părerea în ale sportului și puternic pasionat de cinematografie. Ar mai fi, dar în viață mai tre' să fii și modest ;)

Citește și

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close